"Dac-am cetit, binp am ispitit şi socotit şi am aflat că toate tâlcuiesc, acleve-rează şi întăresc cu Scriptura sfântă şi mie tare plăcură şi am scris cu tipariul voao fraţilor românilor să vă fie pre învăţătură". - Diaconul Coresi
Mânat de aceste idealuri, diaconul Coresi şi colaboratorii săi (Călin, Mănăilă, Şerban Coresi, Toma, protopopii Iane şi Mihai ş.a.) au realizat cele dintâi cărţi de circulaţie în limba română, făcând posibilă biruinţa definitivă a scrisului în limba poporului, tipărirea între anii 1556-1588 a cea 40 titluri de carte în sute de exemplare, care s-au răspândit în toate ţinuturile româneşti, consfinţind astfel unitatea spirituală a acestui popor. Dintre exponatele acestei săli menţionăm: „Cazania a Ii-a" („Cartea românească cu învăţătură") tradusă în Schei de protopopii Iane şi Mihai; „Psaltirea", „Sbornicul", „Octoihul" ş.a. Aceste cărţi au înscris în cultura română după aprecierea lui Lucian Blaga „întâiul mare poem al unui neam".